CTP și costumul lui alb-negru

CTP, foto preluata de pe informatia-zilei.ro
CTP, foto preluata de pe informatia-zilei.ro

 Am ascultat zilele trecute un interviu cu Cristian Tudor Popescu, făcut de Ruxandra Săraru. Și încă stau să mă gândesc ce anume a vrut să ne transmită doamna, sau n-a vrut nimic, o fi fost doar o tactică de-a lui CTP de a-și consolida brandul, prestigiul, pentru că trebuie să recunosc știe să facă asta, a avut inteligență de creație și măcar este sincer, în sensul că nu s-a schimbat deloc, este același gazetar care îmbălează pe toată lumea, așa, cu ghiolbănisme, cum îi place lui să spună. În fine, îmi place consecvența cu care scuipă pe oricine. Vreau să spun că-mi place consecvența, puțini oameni stabili cunosc și dacă-i cunosc înseamnă că sunt aceeași, nu se schimbă…

Nu cred că aș putea să găsesc vreo mare deosebire între Stelian Tănase și CTP, amândoi au aceeași tendință de gard cu leopard. Tocmai de aceea am renunțat să-i mai citesc atât de des cu atenție, rețin despre ei doar ce-mi intră pe urechi, mai ales că asta nici nu este așa de greu în ceea ce-i privește. Despre Stelian trebuie să amintesc că l-am auzit cu urechile mele cum se lăuda că iese din viața publică dacă e numit la TVR, și toată lumea știe că doar din asta trăiește, zicea el, deci vă rog să apreciați efortul pe care-l voi face renunțând la aparițiile mele publice, tot el zicea! A fost pus la TVR dar tot apare domnul Tănase în public, așadar… Păi, ce altceva înseamnă activitatea lui on-line, căci de la el primesc newsletter, dacă nu apariții publice? Sau e vreo diferență în a trimite publicului un mail de la site-ul tău, a scrie un articol sau a ieși pe sticlă!? Nu este tot „live”?

Revenind la CTP, rețin câteva idei, prima fiind aceea că a ieșit din viața publică, jurnalistică sau poate nu mai țin eu minte de unde, dar zicea că există viață și dincolo de presă! Adică este un om citit (da, este!) care mai face critică de film, mai scrie o proză, dar nu mai apare public, își alege compania din studiourile televiziunilor și abandonează o discuție dacă așa are el chef și nu-i place de cineva, selectează la sânge aparițiile sale, în fine, este alt om, a revenit la ce era înainte de 89. Este pe naiba! Tot el, tot ziarist, tot în față, tot un scuipăcois, dar mi se pare că este ofuscat. Am stat să înțeleg de unde este oful ăsta, cred că i se trage de la rearanjarea patronatului din presă, și din câte știu eu despre chestiile astea s-ar putea să fi fost lăsat pe dinafară. De asta o fi nervos. Și și-a construit o imagine de om care spune lucrurilor pe nume, care este sincer, dușman al ipocriziei, al lui Băsescu, al mogulilor, al prefăcuților… ăsta este CTP! Mda…

Zicea madam Săraru că CTP a împins lumea. Iar el o corecta: da, dar am împins-o într-un sens iar ea s-a mișcat exact invers! Meseriașii au ajuns să facă talk-show și să se scălămbăie, zicea ziaristul, ori el nu va face niciodată așa ceva. Unde a împins el societatea, lumea și unde s-a dus ea!? Adică a rezultat un efect invers. Și din nou ideea cu trădarea jurnaliștilor, despre achizițiile agresive, despre cei care au rămas pe dinafară. O discuție despre prefăcătorie.

Cred că în cazul acesta CTP are dreptate. Jurnaliștii au făcut oglinda societății noastre. Care este toată o prefăcătoșenie. Dau un exemplu, al meu nu din interviul doamnei, să ne amintim, care mai are ținere de minte, de marile mișcări sindicale ale anilor 90, când Mitrea, Ciorbea și Hossu erau pozați pe prima pagină, de idealurile de nezdruncinat pe care ni le transmiteau! Apoi trădarea lor, pactul cu politica, îmbrățișarea ei, curvenia. Păi, asta e societatea… Iar CTP n-a împins nimic, a strigat și el, strigă, la fel ca alții, ieri, azi și mâine tot așa va fi. Iar dispariția ziarelor nu are legătură cu CTP, ci cu internetul și cu Google și cu copy-paste, de ce să ne punem pene la costum!?

Și, atunci, mă întreb eu, ce a vrut să transmită interviul făcut de Ruxandra Săraru? Care, între noi fie spus, l-a umezit de tot pe CTP, cu mulțumirile că a acceptat să intre în studio, să stea de vorbă, să ne spună cum este lumea asta și de ce este cum este…

E doar o chestie de imagine, am găsit răspunsul meu. CTP lucrează la propriul lui soclu. Și știe al naibii de bine. Redacțiile de radio și de tv, toate par că se întrec să-i ceară părerea, să ne dea să auzim opinia lui CTP, într-un cuvânt el e cel de la care trebuie să luăm aminte.

Eu, unul, învăț. Și zău, îmi place. E tare tipul. Și scrie bine, în afară de parafraza aceea cu Eminescu n-a existat, de acum câteva zile. O să-l mai citesc, din când în când, până nu se face și ăsta un mogul… Că are stofă destulă!