Eu beau, tu bei, lege pentru mine, lege pentru tine…

Să mă apuc să povestesc întâmplări reale, în care dau nume și detalii precise, ar fi ca și cum mi-aș bate un cui în cap doar pentru a strica mașina frizerului. Și totuși, ca să spun drunk_popece vreau fără a mă pomeni cu vreun proces sau un dușman declarat voi ascunde detaliile de identificare, chiar dacă aceia care mă cunosc vor deduce despre cine este vorba. Subiectul acesta mi-a venit de la o vizită făcută în urmă cu câteva zile la un amic și este despre modul în care percepem atitudinea pe care trebuie să o avem pe drumurile publice. Și, ca să fiu sincer, este vorba despre faptul că legea nu se aplică la fel pentru toată lumea și nici nu o privim din aceeași perspectivă, oricât am vrea să ne batem cu cărămida în piept pe tema asta!

Deci, mă duc cu amicul meu G (fost consilier prezidențial) și cu mașina lui la deputatul  M acasă ca să punem țara la cale. Ei din perspectivă politică, iar eu din postură de chibiț și pentru că sunt fan al Opoziției. Întotdeauna voi fi un fel de Gică contra, căci la ce bun să existe ziariștii dacă nu să critice întotdeauna Puterea, asta nu pricepe toată lumea că presa trebuie să fie tot timpul călare pe aia care conduc și nicidecum pe cei care sunt la pământ, cum e cazul PDL-ului acum care-i moale ca un cartof dezghețat…

Hai să nu bat câmpii și să spun mai departe! Bla-bla-bla și bla-bla-bla, ne zice madam deputăreasa dacă nu vrem o cafea, iar domnul G zice că mai bine să aducă vin, da, da, zice și T să scoată muierea vinul burgund din cămară. Eu, care știam că peste vreo oră când urma să mă întorc acasă mă voi urca în mașina mea să merg undeva unde aveam treabă, mă pune naiba să spun că nu doamnă nu vreau vin, dați doar o cafea! Greșeală colosală! Cei doi, sar discret la mine, dar lasă domnule, că bem noi! Adică din partea lui G care era cu mașina, iar M care tocmai ce fusese operat și lua antibiotice nu mă așteptam la asta, să-și încerce puterile-n vin roșu, în fine, nu știu cine m-o fi pus să-mi bag nasul, trebuia să spun simplu că eu nu vreau să beau și gata. Restul nu mai contează, ne-am întors frumos în oraș și nici nu ne-a oprit poliția cu fiola și dacă ne-ar fi oprit ce? Doar eram cu G…

Și mi-am adus aminte de o întâmplare cu regretatul profesor C, de pe vremea când era directorul unei instituții din oraș și-l știa mai toată lumea, ca să nu mai vorbesc de polițiștii de la circulație. Ei bine, C spunea dealtfel tuturor amicilor lui sau celor care i-erau dragi, când stătea cu ei la un pahar, că nu-și poate băga mașina în garaj dacă e treaz. Într-o zi, după ce zăbovisem prin redacție cu dumnealui și cu colegul meu T și am pus mâna pe niște sticle de țuică, doar asta ne plăcea nouă, ne dăm noi seama că e timpul de plecat pe la casele noastre. Domnul C era destul de mangă, dar asta nu era nimic, ci doar semn bun că-și va băga mașina în garaj fără s-o zgârie pe aripi și pe uși! Avea o Dacie albastră, parcă o văd și acum…

Eu pe locul mortului, T pe bancheta din spate, C la volan, secretara la fereastra clădirii se uita să vadă, oare chiar plecăm în oraș cu mașina, în halul acela euforic în care eram!? Da, am plecat. Și mergem, și mergem, oprim la semafoare, cedăm trecerea, ce mai, C era ca un as, nimic nu trăda țuica din el! Poate doar viteza. Și nu știu cum se face că apare un câine vagabond în față și domnul C nu mai are timp să-l evite și dă peste el. Eu spun aoleu, câinele, poate a mai spart și-un far! C începe să zică pe un glas plângăcios, vai cuțule, îmi pare rău, de ce a trebuit să umbli pe aici? T se întoarce și privește în lunetă apoi trage concluzia mucalită, n-are nimic domnilor, câinele se mișcă, ba chiar e foarte vioi! (Bietul animal se zbătea de durere…)

După prima curbă ne oprește poliția, iar eu mi-am zis că am mierlit-o deja. Vine agentul, se prezintă, cere actele dar nici nu le citește căci vede fața șoferului și zice: vai dom profesor, dumneavoastră erați, aveați peste 90, lăsați-o mai moale că se întâmplă vreo nenorocire! Nu știu ce-i venise lui C să încerce să coboare din Dacie, dar se vede că efortul l-a înduioșat pe agent și continuă, nu, vă rog, nu vă dați jos din mașină, mergeți acasă și vă culcați! Dom profesor lăsați-o mai moale!…

Cam asta a fost cu băutul la volan, mă rog, ce-am vrut să spun azi și mă gândesc că mesajul meu a fost clar. Dar cine sunt eu să fac morală? Și cine citește, cine să m-asculte? Nu am nicio iluzie în acest sens, dar, pe când eram în vizită la deputatul M mi-am adus aminte de dom profesor. Și mi-e dor de el…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*