Gâlceava lui Frunzăverde cu lumea

 frunzaelenaAș fi vrut să deschid o dată calculatorul fără să-mi sară ceva în ochi care să mă irite. De data aceasta, de la un amic de pe FB, mi se trimitea un link despre Frunzăverde și a lui (nouă) dispută cu Elena Udrea. Asta era legată de starea drumurilor din județ, din județe, din țară sau de aiurea, nu mă mai interesează nimic în sensul ăsta și o să vă spun imediat și de ce.

Toate șoselele noastre servesc unui singur scop, dar acela nu este nicidecum ca să circulăm noi cu mașina fără să ne sară bucșele și șaibele și nervii și tot ce avem de sărit. Eu nu mai locuiesc în gubernia lui Frunzăverde cam demult, așa că mă doare capul cum mai sunt drumurile pe acolo (parcă voi nu sunteți la fel! Cum plecați de acasă nu vă mai interesează nimic, nici măcar nu mai recunoașteți locurile unde v-ați născut…) și nici nu vreau să știu! Îmi aduc însă aminte că atunci când aveam casă la munte, acolo, în Caraș, când se punea o plombă de asfalt, proștii de la țară spuneau: „ne face Frunzăverde drum, așa a promis, uite că face!” Să-mi sară ochii dacă nu ziceau așa, iar asta mă îndemna să-mi fac bagajele și să plec naibii, undeva cu măcar vreo 500 de kilometri mai la vest…

Nu mai are importanță acum, că zău că nu-mi mai pasă, am eu nervi să mă gândesc la cu totul altceva, dar omul acela de aceea era în fruntea județului, să facă, pentru asta primea salariu, pentru asta îl votau toți aiuriții, să facă, asta era datoria lui, vă rog, să nu confundăm lucrurile! Și acum iese în față și zice că drumurile sunt așa pentru că Elena Udrea a condus nu știu ce agenție. Păi ce credibilitate mai are? Dar nu mă bag eu în cearta lui Frunzăverde cu Udrea, că ăștia doi când se ciondănesc cu cineva tot ei au dreptate, doar noi, mujicii, stăm ca idioții și ne uităm în gura lor.

Acum să mă întorc la drumuri și ce înseamnă ele. Nu reprezintă nimic altceva decât un veșnic prilej de campanie electorală. Mai mult, cel mai eficient mijloc de protecție socială, păi vă rog să vă gândiți că dacă drumurile s-ar face ca lumea, așa cum sunt ele dincolo, câți șomeri ar fi în țara asta… Toți cei care câștigă o pâine mergând cu găleata cu mixtură să astupe gropile, fie soare, fie ploaie, că nu contează vremea, ei bine, gândiți-vă că ăștia ar rămâne fără obiectul muncii. Ce val de infracționalitate ar cutremura țara asta! Deci, concluzia logică este că e bine cu Frunzăverde, că se luptă cu Elena pentru a ține criminalitatea sub control, nu-i așa?

Și dacă tot vorbim despre drumuri, hai să vă spun când mi-au plăcut mie șoselele din Caraș. Cînd era embargoul! Da domle, atunci era fain! Când mergeai de la Reșița la Naidăș era o panglică de asfalt netedă ca sticla de 5 milimetri, să nu se scuture cisternele care duceau benzină la sârbi. Atunci era baron Gheorghe Pavel Bălan, din tagma ilieștilor, habar n-am pe unde mai e omul ăsta dar mie chiar mi-a plăcut de el, că nu era așa de durduliu, ei bine, el era de la Cacova, înspre Oravița, și trebuia să aibe drumul ață până acasă. Și pe șosea era așa o dungă de benzină și motorină, mirosea drumul ăla a petrol de te speriai că iei foc dacă fumezi cumva, sau dacă-ți scapă chibritul pe jos, ca-n filmele cu Bruce Willis, atunci da, erau șosele a-ntâia și la noi! Și cum să nu fie, că dacă bine țin eu minte, fostul prefect avea și el o firmă de transport și ducea benzină la sârbi… Ce naiba, mă înfierbânt, am uitat că și eu duceam, aveam două rezervoare ascunse sub mașină și acum mă apuc să dau tot afară din casă?

Și dacă tot m-a pocnit melancolia, o să vă povestesc o altă gâlceavă dintre baroni, asta cred că-i din tinerețea și vlaga lui Funar peuneristul, când dădea plachete și medalii, ceva pe acolo, că ei între ei, sunt ca și noi, țâncii, la grădiniță, azi se ceartă și mâine se-mbată. Cică era nu știu ce congres al românilor la Băile Heculane, și Funar dădea cupe de participare. Cupa de la prima ediție a luat-o parcă Bălan, apoi, când s-a dat cupa de la a doua ediție, zice Bălan al meu, Doamne ce dor mi-e de el și de (prima) tinerețea mea, zice deci să i-o dăm lui Frunzăverde, că el, Pavel Bălan, mai are una acasă și-i încarcă mobila! Iar eu, care pe atunci eram un drac și jumătate, am făcut în ziar un sofism de mai mare dragul, important este că am tras concluzia că Bălan nu avea în casă decât o vază! Nu tu scrumieră, nu tu o bombonieră, nimic, nimic decât o vază! Și m-a chemat Pavel la el să bem o țuică, și nu tu ceartă, nu tu nimic, ba ne-am și țucat!

Așa că, acum, aștept să mă sune Frunzăverde, că și lui îi place țuica. Uf, dar eu tot la Elena mă gândesc, am auzit că-i și singură, fără cocoș…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*