Legătura lui Victor Ponta cu pensionarul din fața blocului

doi țigani, tată și fiu...
doi țigani, tată și fiu…

Cel mai bun prieten al meu din copilărie a fost un țigan. Se numea Toni, de la Anton. El locuia la parter, iar eu la etajul patru. Când făceam prostii, părinții noștri ne țineau în casă și ne interziceau să mai ieșim afară. De multe ori plecau în treburile lor iar noi ne plictiseam. Până când ne-am dat seama că puteam coborî un fir de ață mai groasă și el lega o jucărie pe care eu o puteam trage sus la mine, iar eu la rându-mi trimiteam altceva.

La un moment dat s-a întâmplat să se desfacă nodul și jucăria a căzut în grădinița din fața blocului. Atunci, Toni a sărit pe fereastră și a luat mașinuța, a legat-o din nou iar eu am tras sfoara în sus. Mai știu că el s-a cam chinuit să se cațere înapoi să intre pe pervaz, v-am spus că eram niște copii. Scena asta a văzut-o un pensionar care toată ziua stătea pe banca din fața blocului și mânca semințe sau juca table din greu. Bineînțeles că l-a pârât pe Toni la la taică-su și chiar i-a sugerat că ar fi cazul să-și pună zăbrele la ferestre, așa cum se obișnuia pe vremurile acelea la apartamentele de la parter: gratii din fier beton șterpelit de pe șantier…

Nu știu dacă Toni cel bătrân (și pe el îl chema de fapt Anton) a vrut cu adevărat să pună gratii la ferestre. Țin minte doar că noi am început să ne rugăm de el, să promitem că nu mai intrăm la subsol, nu lăsăm ușile deschise la scara blocului, nu scăpăm mingea în grădină și tot felul de promisiuni de genul ăsta de care acum râd, ba chiar ne-am și smiorcăit puțin, hai nenea Toni nu pune zăbrele!

Toni cel mic, prietenul meu, care era în stare să se bată cu oricine pentru mine și eu pentru el, acum este undeva prin Portugalia, a plecat încă de prin 91. Lucrează, are nevastă și copii și o duce bine, iar eu mă bucur pentru el. Mă bucur și aștept să ne vedem din nou…

Iar acum, ca să trec la subiectul din cauza căruia am rememorat această întâmplare, am să vă spun că într-una din nopțile trecute, când nu puteam dormi și umblam vandra pe afară ascultând la căști Radio România Actualități, am auzit conferința de presă comună a lui Victor Ponta și primul ministru francez – Jean-Marc Ayrault. Spunea Ponta că pe termen mediu și lung viitorul comunității rrome este în România. Omologul său zicea că în legătură cu acest subiect Franța își dorește o soluție europeană. Mie mi-este clar că Jean-Marc Ayrault înțelege altceva decât Ponta când este vorba despre Europa și soluțiile europene.

Mă gândesc că Victor Ponta a sărit în față și a dat mai mult decât i s-a cerut, sau ce nu i s-a cerut. Nu mi-este clar deloc cum se poate integra cineva când soluția pe care o pune în discuție sunt gratiile! Apoi, ca să merg înapoi în timp, nu cu mult, doar cu aproximativ un an, parcă îl văd rățoindu-se la șefii cancelariilor europene să-și vadă fiecare de treburile lor și să nu dicteze nimeni nimic în scumpa Românie. O duplicitate pe care (și) eu i-am simțit-o mai demult și pe care (sunt convins) au început s-o deslușească și mulți alții…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*