Medicii din Timisoara, de ce-i iubesc…

clown

Am fost anul trecut la un medic din Timișoara, nu spui care, dar băiat de gașcă! Vă garantez. Și, la sfârșitul consultației, îmi spune el nah, gata, iei astea și astea… și e bine… Eu sunt om prevăzător și mi s-a aprins cu acea ocazie un beculeț, de aia l-am întrebat: dar… un păhărel, am voie?

Eh, na și tu! Ai voie, dar ai grijă, la afecțiunea ta e mai bună țuica, știi tu, subțiază sângele, intră peste tot, eh, țuica e tot țuică!

De atunci beau aproape exclusiv țuică!

Zilele trecute am fost la alt medic, știți cum e, se zice că e mai bine să poți merge tu la ei decât să vină ei să te vadă! Ok, și la sfârșit, când vine momentul sublim de explicații și de înmânare a rețetei, ăla când afli ce nu mai ai voie să faci în viață, omul meu îmi enumeră ce și cum trebuie să iau.

V-am spus că sunt un ins prevăzător, de aia întreb din nou: dar, un păhărel, am voie? Iar el, băiat galant, surâzător, parcă ar fi fratele meu, zice: ei, nah, ai voie, cel mai bun este vinul roșu… Eu fac ochii mari: păi… țuica!? Zice el: lasă țuica, există niște studii care recomandă vinul roșu!

De fapt, la urma urmei, am două boli: una se tratează cu țuică, cealalta cu vin roșu!

Îi iubesc pe medicii din Timișoara. Chiar dacă acum mă doare mai mult capul iar nevastă-mea vrea să ne mutăm la țară…