Puterea care corupe și marele minus

blog timisoara

Când se lansează o publicație, site, ziar sau TV, nu contează ce, se începe cu dezvăluiri. Cu arătarea faptelor de corupție, cu degetul pe hoți, cu scandaluri sexuale, cu afaceri dubioase. „Victimele” sunt oameni cu bani sau cu putere de decizie. Prefecți, oameni de afaceri, directori de instituții, primari, tot felul de șantajabili, căci în România oricine răspunde de ceva este ușor de strâns cu ușa. (Cu mici excepții.)

Oricine are banii pe mână prezintă interes pentru Putere.

Și oamenii încep să scoată banii. Cea mai simplistă formă de plată pentru tăcere este reclama, așa-zisele contracte de publicitate.

Greu de explicat cine este corupătorul și cine corupe, cine e la putere și cine este sub putere.

Dacă ești președinte de Consiliu Județean dai un anunț de o pagină două sau chiar trei, că se organizează nu știu ce, că se scoate la concurs o prostie, tot felul de nimicuri la prețuri de lux sau cumperi un minut de publicitate. Dacă ești mare mahăr în minister și ai pe mână banii vreunui program național, te-ai scos! Cu inteligența și viclenia omului politic vei ști să-ți faci drum în viață.

Dacă ești om de afaceri vei înțelege că bani nu se obțin decât prin a fi servil Puterii. Doar guvernul va putea să-ți dea mereu contracte. Direct sau indirect. Așa se termină fiecare această primă fază a lansării unei publicații. După ce se prinde fiecare că liniștea se menține cu contractele de publicitate, totul este simplu: unul primește bani ca să nu scrie, altul plătește bani ca să nu se scrie! Ce vreți mai simplu de atât!? Cosa nostra…

Obiectivismul și pupincurismul

Cu siguranță că societatea noastră se îndreaptă spre slugărnicie, spre pupincurismul destinat Puterii. Eu așa înțeleg ceea ce rezultă dintr-un interviu cu Serghei Bulgac din newmoney.ro. Om care nu este neapărat de presă, el este contabilul de la RCS&RDS și care apreciază prin prisma banilor care-i intră-n conturi dacă Digi24 este sau nu un post obiectiv. Dacă Digi24 a fost obiectiv și echidistant asta înseamnă că a fost în opoziție? Asta am înțeles noi? Înseamnă că suntem bolnavi. Așa văd eu sensul finalului de interviu.

Ori, dacă a spune lucurilor pe nume ești catalogat ca fiind din opoziție, asta nu e bine pentru Digi24. Chiar așa a spus și chiar așa am înțeles și cred că el chiar asta a vrut să spună. Deci, dacă informezi obiectiv, așa cum susține Bulgac că a fost politica Digi24 până nu demult, faci parte din opoziție și e un mare minus financiar. Așa vede șeful RCS&RDS situația. Iar noi avem o mare problemă dacă interpretăm că a fi obiectiv și a pretinde știri echidistante ne plasează în opoziție față de Putere, oricare ar fi aceasta.

Concret, problema de acum a societății noastre este aceasta: starea de normalitate este opoziția la Putere, a se-nțelege a guvernului și sper că doar a acestui guvern. Mi-aș dori să nu mai existe niciodată un guvern care mă considere opozantul lui! Nu-ți poți permite să spui lucurilor pe nume, să pretinzi legalitate, căci ești trecut în rândul opozanților și vei suporta represaliile, gazele, furnicile și bastoanele…

Bulgac, la fel ca Kelemen Hunor, aproape de cei care decid

Întrebat cum comentează dispariția unor articole de pe site-ul Digi24, Bulgac a spus că nu este la curent, nu știe despre ce este vorba. Pragmatic. Îmi aduce aminte de un interviu cu Kelemen Hunor care, la fel, întrebat dacă nu-l deranjează ce se discută pe FaceBook despre alăturarea UDMR-ului cu PSD, despre ce zic ungurii lui despre asocierea cu roșii, el a spus că nu stă toată ziua pe FB. Că nici nu citește pe net, că nu e la curent cu bârfele. Practic, nu știa nimic. Ceva de genul n-am auzit, n-am văzut. „Nu știu, întrebații pe colegii mei!” (Vă spune ceva chestia asta!?)

Vorbele lui Serghei Bulgac din interviul citat mai sus trebuie citite însă într-o altă notă. Într-un mod poate inaccesibil publicului larg, dar care mie, după aproape 25 de ani presă scrisă nu-mi vor scăpa așa de ușor. Zice șeful de la Digi24 că abia în ultima perioadă încep să vină bani din publicitate. Da, sunt de acord cu el, poate cam de când se transmite inaugurarea unui bazin de înot și vorbește Oprișan live despre cum se înoată în Focșani, de când se transmit live ședințele de guvern și în loc de orice altă chestiune importantă pentru țară ascultăm ce ne citește primul ministru. Că PSD este singurul partid pentru oameni. Că realizările, că salariile, că e bine și foarte bine. De când se transmit live ședințele organizațiilor județene de partid …

Cum este să citezi ceva ce nu există,

Acum vine partea interesantă a interviului cu Serghei Bulgac. În interviul publicat în Adevărul și care este o prelucrare a celui din newmoney.ro, șeful Digi24 spune ceva senzațional. Citez și anexez captura de ecran: „Un post relevant vorbeşte cu cei care fac decizii, care hotărăsc, care au capacitatea de a schimba România. Şi asta ne dorim.” Care este schepsisul aici? Că Digi24 se orientează exact către Putere. Către oamenii care conduc. Către cei care iau decizii. Căci actuala coaliție este cea care decide. Adică PSD și ALDE. În limbajul presei asta înseamnă să vorbești cu cei care decid, să iei interviu factorilor de decizie. Adică celor de la putere. Niciun ziarist nu va vorbi cu cineva din opoziție atunci când redactorul șef îi cere interviu cu factorul de decizie.

blog de Timisoara
Ultima frază este cea mai relevantă. Ea definește esența interviului dar, atenție, această frază nu (mai) apare în interviul original!

(Perfect adevărat și nimeni nu poate imputa ceva, DIGI24 face parte dintr-o firmă privată, fiecare face ce vrea cu banii lui, fiecare-și planifică propria politică editorială. Nu e treaba noastră…)

Cine decide în țara asta? Dragnea și slugile lui.

Însă fraza asta, că Digi24 vorbește cu cei care decid (nu cu nenorociții din opoziție, expresia-mi aparține…) nu apare în interviul la care face referire textul din adevărul.ro. Și aici este un mare semn de întrebare: de ce se citează ceva ce nu există?

Eu, din experiența mea, știu de ce. Sau cel puțin bănuiesc de ce, dar mă abțin. Eventual voi spune altă dată…

Ideea care rămâne însă este aceeași, cea pomenită mai sus și pe care o repet: dacă normalitatea te califică a fi de opoziție este ceva foarte grav. Mâine vor fi alții la putere. Care este opoziția și care este normalul!?…

Eu, tu și alții…

Fac parte dintre acei oameni obișnuiți care nu sunt dispuși să-și sacrifice timpul urmărind dacă nu cumva i se pregătește (din nou) ceva! Dacă nu cumva guvernul pune la cale o nouă ordonanță, dacă nu cumva Puterea vrea din nou să joace fotbal cu mine și modifică distanța dintre barele porții și pune centrul terenului undeva într-un colț!

Sau nu știu cum să mă exprim, dar ideea este că mă obosește și mă stresează la culme să fiu mereu atent: ia să văd știrile, ce naiba vor să mai facă!? Sau să semnez vreo petiție că nu sunt de acord cu una sau cu alta, căci credeam că totul a devenit limpede în momentul în care am aderat la UE, că regula e regulă și mă enervează discuțiile dacă e recomandare sau e obligatoriu, suntem suverani sau ce mama dracului suntem!?

Iar partea asta cu știrile este foarte scârboasă, să ajungi să-ți pui mereu întrebarea dacă e o informație pe bune sau dirijată de guvern? Pentru că de veridicitatea știrilor depinde mereu reacția oamenilor. Depinde evoluția societății până la urmă.

Ori, dacă președintele unui trust de presă îți spune în față că pentru el nu este rentabil să fie echidistant în difuzarea informației, că el trebuie să stea aproape de cei care decid în țara asta, păi atunci mie mi-e foarte clar că ne apropiem de sfârșit. Despre ce sfârșit vorbesc? Despre sfârșit. Atât. Fiecare sfârșește cum vrea…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*