Sacoșa cu bastarzi și ticălosul de lângă mine

catelusi abandonati
Catelusii abandonati, in asteptarea laptelui...

Într-o sacoșă de nylon, legată la gură cu o sfoară au fost puși trei cățeluși. Scopul era clar, să moară asfixiați. Însă punga, aruncată lângă poarta de la grădina mea, s-a desfăcut și cei mici au ieșit afară. N-aveau mai mult de o zi. Ce mare o fi fost dorința lor de viață de au reușit să se elibereze și să schiaune printre tufișurile de lângă gardul meu!

Norocul lor a fost nevastă-mea, care culegând niște prune i-a găsit. I-a adus și i-a pus într-o cutie de plastic. Unul dintre ei abia respira și a stat aproape inert vreo jumătate de oră.

În cele din urmă și-au revenit și au început adevărata gălăgie. Le era foame, și erau neajutorați cu totul. Mușinau zgomotos și sacadat, își mișcau capul în toate direcțiile căutând țâța mamei.

Marea problemă abia începea pentru noi. Ce să le dăm de mâncare!? De unde lapte? Cu ce?

Am lăsat baltă toate treburile și ne-am concentrat pe mâncarea cățeilor. Motanul i-a privit cu un fel de lehamite, intuind probabil că s-ar putea să nu mai fie el în centrul atenției, apoi s-a urcat pe mașină…

Era seară când s-a întâmplat asta. A urmat o noapte cu schelălăieli, cu lapte de la alimentară, îndoit și picurat dintr-o seringă în gurile lor flămânde. A doua zi, am cumpărat biberoane și lapte praf pentru căței abandonați.

Vecinii câini și câinele vecinei

Nu mi-a trecut niciun moment prin cap să-i abandonez și eu, să-i las să moară sau să duc punga la altă gospodărie. Nevastă-mea se gândea însă ce rasă or fi!? Că ei îi seamănă a labrador. Eu i-am zis că nimeni nu-și aruncă puii de soi într-un tufiș. Iar ea mi-a arătat apoi labradorul vecinei de peste drum care tocmai trecea pe-acolo.

Ok, mi-am zis, o fi el tatăl, dar cine e cățeaua? Ar fi culmea acum să-ncep să caut cățele lăuze. Gata, asta e, ne-am ales cu trei căței care ne dau de lucru și ne trezim noaptea să-i hrănim.

catelusi abandonati hraniti cu biberon
Hrănirea cu biberonul

Ticăloși și ticăloase

Marea întrebare este însă următoarea: cine poate fi atât de ticălos să-i bage pe căței într-o pungă știind că ăia mici vor rămâne fără aer!? Ți-ai putea închipui o astfel de moarte? Ce chinuri trebuie să ai?

Apoi, vecinul acesta ticălos este și laș. N-a avut curaj să-i îngroape la el în curte, i-a adus la mine, să-mi miroase mie hoiturile lui! Nu știu dacă lașitatea este inclusă în ticăloșie, nu m-am gândit la asta până acum!…

Mărturisesc că nu credeam că mai sunt multe lucruri care să mă impresioneze. Mi-aduc aminte că mai demult aveam o vecină care-mi povestea senină că mâța ei se puia într-o veselie. Iar pisoii îi băga într-o pungă (din nou punga de nylon, ce lipsă de fantezie la asasinii de pisici și căței!) și-o arunca în Bega.

Păi bine, am întrebat-o, dar pisica nu înnebunea că n-avea cui să-și dea laptele? Ah, nu, răspundea ea senină, că păstram un pisic întotdeauna. Ăla sugea-ntr-o veselie apoi îl aruncam și pe el, tot într-o pungă și tot în Bega. Mă îngrozeam numai când o auzeam cât de lejer vorbește…

Pe femeia aceea, mi s-a întâmplat să o mai văd pe stradă. Și-ntotdeauna mă făceam că nu o mai cunosc. De asta, din cauza pisoilor din Bega.

În urmă cu câteva zile, un alt asasin de pui de animale (o fi bărbat, o fi femeie?) a eșuat în tentativa lui de a ucide trei căței. Pui care, acum, miros a lapte și ți sse cuibăresc în palme iar eu abia aștept să li se deschidă ochii.

Luna, Tano și Lucky

Sunt doi căței și o femelă. O vom păstra pe ea, pe Luna, căci nimeni nu vrea femele. O vom lua noi și pe ceilalți doi bastarzi îi vom da…

Însă îmi dau seama că m-am schimbat. Am înceout să mă uit cu atenție la vecinii mei. Și mă-ntreb care o fi acel ticălos!? De ce vreau să știu asta!? Doar așa, ca să nu-l mai salut…

Trei cățeluși dorm la noi în bucătărie. Din când în când se aude un scâncet. Nu știu de la care, cred că oftează cu schimbul…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*