La Timișoara… cum iese cremenalu’ Lepa

blog timisoara kk media

Iese cremenalul din spital, iese cremenalu, toți ziariștii sunt la posturi, transmit live pe Facebook, șăruiți, șăruiți că iese cremenalu, jornaliștii vorbesc la telefon și își rezervă spațiu de transmisie, spațiu pe site, mamă, mamă, iese cremenalul! Și așteaptă toți în careu de șase metri ca la handbal, trebuie să iasă cremenalul, iese din clipă-n clipă! Încă nu.

Din când în când mai apare câte-o femeie de la țară care a scăpat de diaree, apoi câte-un domn căruia i-au scos sârma din fund, mă rog, ca la urgențe. Ăștia, pe Facebook, așteptau toți să iasă ucigașul. Și, când iese, cremenalul Lepa, încercând să-și ascundă fața lipindu-și fruntea în spatele unui polițist cu vestă anti-glonț, e tras spre duba care-l va duce la bulău pe Popa Șapcă. Ăștia, zeariștii, turbați: Îți pare rău? Cine te-a ajutat? Zi!  Știai că are familie? Îți pare rău? Hai, zi, nu-ți pare rău? Cu cine ai colaborat? Cum te-ai ascuns?

blog timisoara transmisiune pe facebook
Transmisiunea live pe Facebook a externării criminalului Lepa

Cremenalu nimic. Mut ca un pește din Surduc. Nici că-i pare rău, nici că-i pare bine, nici cine l-a ajutat să puște polițistul și nici dacă tot ce-a făcut a fost din capul lui, dacă s-a gândit singur sau i-a spus cineva ce și cum. Își bagă fruntea-n spatele unui polițai cu vestă anti-glonț ca să nu-i vadă nimeni ochii, tace și se urcă-n dubă. Ninu-ninu și s-a dus!

Închei transmisiunea de pe Facebook. În continuare mă uit pe Digi, la ălealalte nu, că-s televiziuni de toată jena.

Cum se vede pe post

Începe transmisiunea de pe Digi. Doamnelor și domnilor cremenalul a fost transferat la Popa Șapcă. Dăm legătura la Timișoara că ne transmite de-acolo naiba să-l ia că i-am uitat numele și apare pe sticlă tanti manager al spitalului. Să-mi trag ceasul zic eu, asta da onoare pe cremenal, să zică tanti manager de la spitalul municipal din Timișoara vorbe despre el, da, asta da onoare, cu doi de o mare!

blog Timisoara captura Digi
managerul spitalului, interviu despre externarea lui Lepa

S-auzim ce zice tanti manager, tante Olempia, care tocmai s-a oprit din trebile managerești că să iese la interviu. O ocazie ideală pentru a mai explica poporului cine face treaba medicală în țara asta, că-n ultima vreme numai de stafilocoace și șobolănițe s-a vorbit. Deci, zice tanti manager că l-am spălat, i-am dat enjecții și i-am făcut sandwich-uri. E bine, e bine, dar n-a vrut să meargă la baie cu polițiștii! Aoleu, zic eu în mintea mea, la baie-n România se-ntâmplă ceva, că nici cu Dragnea n-a vrut nimeni la baie ș-acum nu mai știm nimic de el…

Să mai fim atenți la corespondentul Digi la Timișoara. Ăsta zice că aici e bine, cremenalu e bine, i-au extirpat două gloanțe ș-acu e bine la bulău!

Ieftin și prost, scump și mai puțin prost

Când lucram pentru Prima TV a fost un accident mai deosebit, cred că pe lângă Bocșa pe undeva. Ieșise unul dintr-o curbă și Dacia lui ajunsese într-un copac, efectiv în copac, cocoțată în coroana copacului, printre crengi, de parcă a fost pusă acolo cu mâna. Mașina era așadar într-una din cele mai ciudate poziții, așezată în copac, printre crengi, ca-n filmele cu Louis des Funès. Dar niciun rănit, nicio pagubă.

Dau telefon la București la redactorul meu să-l întreb, ce facem, dăm știrea? El zice că ce, asta-i știre, de ce să dăm fără nu știu câți răniți, fără vreun mort ceva pe-acolo? E o știre proastă și costă prea mult. Un minut de transmisie prin releu trebuia plătit nu știu cu cât, nu mai țin minte dar era scump al naibii…

Pe vremea aceea, ca să trimit ceva potrivit ca număr de răniți, dacă era urgent, trebuia să-mi iau operatorul (care trebuia plătit și el), să filmăm și apoi să mergem la releu pe Semenic sau la antenele radio, unde era mai aproape de întâmplare. Trebuia să ajungem până-n ora patru după amiaza ca să intre la șase. Dacă era o  „știre bună”, dar nu urgentă, se trimitea caseta cu acceleratul de noapte. Dădeam nașului un bacșiș și el dădea caseta dimineața la cine mergea s-o ia. Așa mergeau lucrurile, trebuia să cântărim fiecare leuț și să ne gândim dacă merită dat pe post. (Chiar și-așa, tot ajungeau pe sticlă o mulțime de tâmpenii…)

Morala: Cu cât știrea este mai ieftină, cu atât este mai proastă!

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*