Antivacciniștii, certitudinile Hazardului și ziarul Adevărul

antivaccinisti

Înainte de a vă povesti despre câteva din lecturile mele din „Adevărul” trebuie să vă plimb puțin. Să vă fac o scurtă introducere, căci suntem pe un blog, nu pe un ziar… Mă rog, un blog de fost ziarist…

Marcel Boll spunea în „Certitudinile hazardului” că ai mai multe șanse să mori pe stradă, să-ți pice o țiglă în cap sau să te calce o mașină decât să câștigi la loterie. Corect. Asta înseamnă că hazardul este ceva mai sigur decât orice schemă ai încerca să aplici atunci când joci la Loto. Am putea extinde teorema și la faptul că poți deveni antivaccinist sau adept al teoriei conspirației sau vaccinist convins sau orice altă specie din-asta, în funcție de ce citești dimineața pe net. În funcție de cum i-a dat prin cap secretarului de redacție de la Adevărul, să publice un material sau altul.

Îți faci o convingere sau alta dacă te uiți la Antena 3 sau Digi TV sau la Animal Planet sau la Rock TV. Vei vedea că vremea de afară este așa sau altfel, în funcție de cine prezintă rubrica meteo, dacă e Busu sau una cu picioarele până-n gât. Mă rog, despre media e vorba…

Și mai depinde și dacă ești bine sau prost dispus.

Eu și Covidul

Fac parte dintre aceia care se păzesc de coronavirus. Eu cred în virus și-mi repugnă ideea de conspirație: Nu agreez mișcarea antivaccinistă pentru că, în opinia mea, cineva care militează pentru rezistență față de vaccinare reprezintă un pericol pentru ceilalți. La fel ca și aceia care frecventează cu seninătate locuri aglomerate, apoi se duc acasă în familie, cu nonșalanță, putând duce foarte probabil un virus cu ei. Și să-l dea mai departe, chiar dacă ei nu l-au luat…

Cu toate aceste „neagreeri” ale mele n-am găsit puterea să mă lupt cu cineva în sensul de a-i schimba convingerile. Nici nu încerc. Eu sunt diabetic și încerc să mă păzesc singur. Nu că mi-ar fi frică de moarte, dar cred că mai am câte ceva de făcut pe lumea asta și chiar vreau să fac. Apoi, chiar de aș trece prin covid și aș scăpa, tot aș pierde vreo lună de zile. Ceea ce pentru mine este prea mult ca să pierd…

carte în format electronic

În căutarea adevărului pierdut

De multe ori mi-am pus întrebarea de unde găsesc antivacciniștii și conspiraționiștii resurse pentru a se dezvolta, pentru a câștiga noi adepți!? Am eu ceva bănuieli dar nu vreau să le detaliez, nu e cazul acum. Pot însă să spun că media și ziariștii sunt niște vitamine atât pentru antivacciniști, cât și adepților teoriei conspirației. Media și hazardul, alături de un anumit tip de educație fac ca totul să fie mai ușor. Păi, să vă explic.

Citeam într-una din zilele trecute un articol în Adevărul despre acest virus nenorocit care ne-a dat peste cap toată viața. Articolul este de fapt un interviu cu un profesor, un virusolog destul de capabil, zic eu, dacă a fost în stare să ajungă directorul Institutului Cantacuzino, un cercetător carevasăzică… Și omul acesta explică mecanismul prin care s-a reușit ca într-un interval destul de scurt să se ajungă la un vaccin.

Viorel Alexandrescu explică și mecanismul acestuia, mă rog, niște chestiuni de biochimie la nivel molecular pe care cu greu le pricepe un om obișnuit. Vreau să spun cineva care duce o viață departe de acizi ARN și ADN și toate aceste grozăvii. Apoi, spune și felul în care acționează vaccinul. Și concluzionează: nu este un virus obișnuit, dar nici nu este făcut de om.

La câteva zile distanță, apare în Adevărul un alt text, un interviu cu o doamnă medic primar pneumolog la Spitalul de Urgență din Târgu Jiu. Aceasta, aflăm din text, a trecut prin Covid-19. Explică și dumneaei ce se întâmplă, cum iei virusul, de ce îl iei, chestiuni din acestea. Concluzia este însă că virusul nu este creat de natură. Căci acest virus ar fi o greșeală a naturii, iar natura nu greșește. Ceva de genul acesta, nu mai rețin exact cuvintele.

Virusul de media din generală

Ei, vreau să spun că oamenii obișnuiți, în funcție de hazard, în funcție de disponibilitatea lor din zilele în care au apărut aceste texte, ar putea fi influențați într-un fel sau altul. Depinde doar de întâmplare dacă citești un interviu sau celălalt. Depinde de dispozție, de cultură generală. Cum? Simplu. Oricare text l-ai citi vei zice că este destul de credibil. Îl vei adapta conform nevoii tale de a crede în ceva, îl vei trece prin filtrul educației pe care o ai, prin cultura ta generală.

Și în funcție de cele de mai sus vei crede sau, îți vei întări convingerea sau nu. Poți să nu citești cele două texte, nu ele în sine contează, e important felul în care se întâmplă lucrurile. Poți foarte bine să vezi o emisiune oarecare, să vezi ceva pe Facebook sau să te întâlnești cu o cunoștință care a pățit ceva. Mecanismul este important.

Așadar, vaccinsit sau conspiraționist, toți sunt atinși la fel de media. Și totuși, cum evoluează sau cum se formează convingerile, într-un sens sau altul? Opinia mea este că hazardul, oricât de important ar fi, nu poate să treacă de cultura generală. De felul în care ai făcut școala până la urmă.

Felul în care te cultivi tu însuți precum și locurile pe care le frecventezi au o mare importanță. Căci îți creează o anumită deprindere, o putere de înțelegere. Alături de hazard. Păi, cineva care a avut „șansa” să poată citi ambele texte, ar trebui să se întrebe: „Dom’le, dar pe cine să cred!? Pe aia care-i medic la Târgu Jiu sau pe un profesor care a condus Institutul Cantacuzino?” Nu? E și acesta un punct de plecare.

Și, de fapt, în ce să credem!?

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*