Spiritul de haită liberal: roșu! Arafat și milițienii…

blog Timisoara
Cum ajung de la pandemie la miliție. Sau invers...

Aceste text este despre gestionarea pandemiei, ca să nu vă faceți iluzii, să nu credeți altceva. Căci fiecare dintre noi vrea să scăpăm odată de nenorocirea asta care a dat peste noi. Și mai cred că dacă tot sunt o mulțime de autoștiutori, de oameni care-și dau cu părerea, care sunt deștepți, experți sau au ajuns doctoranzi în ceva, am și eu dreptul să scriu ceea ce vreau eu, pe blogul meu, a cărui întreținere o plătesc eu. Și să vă demonstrez că și eu mă pricep la ceva, la datul din gură de exemplu.

Datul din gură este o meserie, dacă nu știați. Cu datul ăsta din gură poți să devii cineva, să dai lecții, să faci politică, să te dai cineva în fața nevestii, să fii ca CT Popescu, Mihail Neamțu sau Marcel Ciolacu… Sau ca oricare alții, mă apucă somnul dacă stau să vi-i enumăr…

Deci. În adâncul sufletului meu sunt liberal. Chiar mă gândeam mai demult să mă înscriu, să-mi aduc contribuția, să fiu activ și cu copyright, dar a luat ființă alianța USL, aia în care Crin Antonescu și-a dat mâna cu Victor Ponta și m-am lecuit. Dar pentru că am fost jurnalist și trăiesc în România mi s-a părut normal să rămân atent la ce se mai întâmplă… Și la fel ca alți googlemani să emit și eu, dar mai rar, căci ca să trăiesc trebuie să lucrez, nu am atâta timp de antenă…

Scăparea pandemiei din lesă…

Și vorbind (în sfârșit) de pandemie, trebuie să spun din capul locului că m-am transformat în arafatist. Adică apreciez ce a făcut Arafat, ce face, recte că ne trebuie autoritate. Ce finețuri, ce atâtea comunicări!? Vreme de criză, măsuri de criză. Adică declararea unei carantine se supune la vot!? Mărturisesc că nu mi-am închipuit că nu ar fi vorba de principii, bolnavi, analize medicale, date despre populație, etc. Mai mult, se poate lua o decizie de carantinare (sau ieșire din carantină) în funcție de apartenența politică a primarului? Dacă-i userist dă-l în mă-sa să stea în carantină, dacă-i liberal poate ieși?

Iar în timp ce unii-și fac treaba să fie dați afară? Că e-n toiul nopții? Că nu i-am luat cu frumosul? Știți, v-am zis mai sus, este o situație de criză și trebuie alte măsuri, de criză. Păi, eu n-am înțeles încă faza cu anularea carantinei de către o curte de apel, că așa s-a întâmplat. Vă amintesc? Arafat se ia cu mâinile de cap că e nevoie de carantină și curtea de apel zice că nu? Păi, unde este rațiunea situației de urgență? De când un judecător poate aprecia mai bine dacă e cazul să fie carantină sau mai las-o nene, pentru ce să dăm cu var!?

Acum, când scriu, se discută demiterea lui Voiculescu. Nu asta e scopul textului, deși am impresia că omul ăsta a stârnit niște viespi, strică niște afaceri și de aia nu-l mai vor liberalii. Nu asta este ideea discuției, poate că-l schimbă, poate că nu. Remarc însă că toți discută dacă se rupe guvernul. Păi la asta ne gândim noi acum? Nu cum să trecem naibii de pandemie? Să corectăm din mers ce nu merge și să avansăm naibii!?

În timpul ăsta se discută de o criză politică. Adică în timp ce vechii funcționari din minister, ăia cu sporuri de calculator și de antenă, nu știu să numere paturile ATI. În timp ce alții nu vor să intre să repare instalațiile de ventilare. Și alții iau foc la propriu. Un sistem care ar fi trebuit schimbat în patru luni? Cu pandemia pe cap? 

Nu. În politica românească, e la fel ca și declararea carantinei, nu e vorba de principii. Ci de cum se sare la gâtul cui! Asta este problema noastră. Guvernul, cu cine-l facem, dacă se rupe…

Nu asta ne preocupă pe noi, să avem reguli clare și să ne asigurăm că se respectă, ci la ce oră ieșim la conferința de presă și că nu comunicăm cu blândețe.

Iar ăia de la pezde cântă doar cum liberalii au scăpat pandemia de sub control. De parcă ei ar fi fost mai breji! Tot o spurcăciune sunt și ei, ba parcă una mai hidoasă.

Fuga de miliție. Sau fuga milițienilor…

Trebuie să vă povestesc ceva, ca să pricepeți cum scapă ăștia din politică mereu. Cum sar ei la unul și la altul și cum își apară specia. La fel ca la broaște, foarte multe ouă, mulți mormoloci și tot râmân câțiva broscoi…

Deci, luni 12 aprilie, pe la ora prânzului, la intrarea în Piața Unirii venind din sensul giratoriu de la Mărăști, unde acum e pasaj pietonal, lângă stația TAXI, știe toată lumea că nu ai voie să parchezi. Dar luni stătea un Audi cu numere roșii, tolănit la soare, mare, argintiu și pe lângă el foiau doi milițieni. Îl pozau și scriau ceva, desigur o amendă.

La vreo 100 de metri în linie dreaptă, acolo unde este grădinița în limba germană Nikolaus Lenau, deci dincolo de cazarma Viena și peste drum de parcarea de la Clinicile Noi, pe trotuar, rețineți, pe trotuar, stăteau tolănite alte șapte-opt mașini. BMW-uri, Audi, Porsche, numai una și una. Erau părinții prichindeilor care învață în limba germană. Așteptau să iasă pruncii. Pe ăștia nu i-a deranjat niciun milițian. Credeți că șepcile albastre nu știau că se stă pe trotuar?

Eh, tactica părinților era una bună, cum să se pună o „tablă” cu ditamai BMW-ul? Cu două BMW-uri! Cu trei, etc… Păi i-ar fi mâncat șoferii, unii erau și ceva mai bruneți…

Așa este și cu spiritul de haită liberal. Să stăm grupați! Că ne e bine împreună. Și să-nvățăm de la clasicii-n viață, ăia roșii, se știu ei…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*