De ce sa pun pe butuci finantele din Resita!?

doru cozma
Doru Cozma – un „amic” tare vechi… sursa foto: expres de banat

 De multe ori am stat și-am „admirat” cum se risipesc banii contribuabililor, adică ai mei și ai voștri! Și întotdeauna m-am întrebat: ei sunt proști, cei care ne conduc, sau noi că-i suportăm!? Niciodată n-am reușit să găsesc răspunsul adecvat, căci până la urmă cei care ne conduc provin din rândurile noastre, deci noi suntem exportatorii, iar ei se întorc cu fața spre noi și ne conduc după chipul și asemănarea noastră. Imposibil să nu observăm că ne aflăm într-un cerc vicios, iar dacă-l parafrazăm pe Farfuridi realizăm că nu putem ieși! Am zis…

În urmă cu vreo 4-5 ani, nici nu mai știu cât, am luat decizia să părăsesc defintiv Reșița și împrejurimile ei atât de dragi mie, iar în consecință am lichidat autorizația mea de persoană fizică independentă. Era și firesc căci urma să-mi deschid alta la Timișoara, pentru ce naiba să mă plimb cu declarații și taxe dintr-o parte în alta, doar ca să ard benzina? Ei bine, aici la Timișoara, am avut surpriza să constat că nu mi se poate elibera autorizația de pfa pentru că am cazier fiscal! Am rămas mască și aproape că am turbat de furie! Cum adică, cine a îndrăznit să atenteze la siguranța mea financiară? Primul meu gând a fost la șeful finanțelor de la Reșița, musiu Cozma, pe care l-am drăgălit prin toate gazetele prin care am scris. Dar să fie omul ăsta atât de pervers încât să mă lovească sub centură!? Nu-mi venea a crede…

Mi-era o ciudă de nu mai puteam. Mă simțeam ca Baiazid împiedicându-se de-un ciot, dar eu fiind un sultan mult mai modern aveam alte arme, că doar nu era să mă târăsc prin mocirle să mă lupt cu micimea. Așadar am dat statul în judecată și am câștigat. Citind eu dosarul am constatat că pe undeva era mâna lui Cozma, căci el făcea hârtia către ANAF prin care constata o greșeală și solicita să fie îndreptată. Asta după ce, înainte de a deschide procesul în contencios administrativ, m-am străduit să rezolv totul pe cale amiabilă, dar nu m-a băgat nimeni în seamă. În fine, dar ca să fiu eu mai cu moț, am solicitat și restituirea taxelor pe care le-am achitat pentru constituirea noii pfa și care erau niște bani pierduți deja din cauza incompetenței unora dintre cei de la finanțele reșițene.

Am câștigat și restituirea banilor, un mizilic de vreo 220 de lei, dar foarte importanți pentru onoarea mea de familist și pentru tupeul meu de ziarist! Doamnelor și domnilor, dar ăștia nu-mi dădeau banii nicidecum! Le-am mai tras un proces, pe care l-am câștigat, evident. Mai mult, primesc și dobândă din ziua când hotărârea Tribunalului a rămas definitivă.

Teoretic și practic acum am la dispoziție o unealtă foarte faină! Aș putea să mă duc la un executor judecătoresc și să-i cer să pună-n executare ultima hotărâre a Tribunalului Timiș. Posibil să le blochez și conturile finanțiștilor din Reșița, iar ei ar plăti și onorariul executorului, eu știu, vreo 900-1000 de lei, mă gândesc eu. Și mi-aș face și reclamă de cel mai tare jurist, că am învins statul și l-am pus cu botul pe labe și pe Doru Cozma și gașca lui de pe Valea Domanului!

Ați observat cum se risipesc banii contribuabililor? Dacă slugile statului își reparau greșeala atunci când le-am solicitat… era mult mai ieftin!

De-un singur lucru-mi pare rău. Că nu mi-am făcut niște chitanțe de deplasare la Reșița, niște bonuri de benzină și orice cheltuieli de astea, să le bag pe gât să mi le achite și pe alea! Că oricum veneam la mama, de ce să nu vin pe banii finanțelor!?

Metoda asta o făceam pe vremuri, pe când lucram la Timpul. Nu doar eu, toți redactorii. Adunam bilete de tren și de autobuz din autogară și le decontam. Că ăia de la Timpul doreau să ne țină așa, pe sec, iar din banii lor nu prea trăiam noi. Și mai doreau să cântăm PD-ului cu burta goală…

scris de Matei Bitea