Frica de moarte la români; poker cu doamna-n negru…

blog Timisoara
Cum ajung de la pandemie la miliție. Sau invers...

Mă întreabă cineva „ți-e frică de moarte?”, aceasta fiind explicația lui pentru că am scris despre vaccinuri și am relatat pe blog cum m-am programat. Desigur, sunt adept al vaccinului, n-am să ascund niciodată asta. Și da, mi-e frică și de moarte, aș vrea să văd unul căruia nu-i este! Bine, să nu fie dac liber, că ăștia n-au frică de nimic!

Frica de moarte este așa o chestie pe care nimeni nu o recunoaște dar care (cred eu) provoacă fiori la toți. În fine, este un subiect de care ne ferim cât putem. Cei mai mulți suntem superstițioși în legătură cu asta și credem aproape întotdeauna că este ceva doar pentru alții. Noi nu, noi mai avem, nici nu se pune problema!

Reținerea față de acest subiect m-a făcut să evit lucrările la companiile funerare, nu chiar pe toate dar cele mai multe. Și mai cred că doar cei care care vând sicrie privesc treaba asta mai detașat. Probabil că mai este și vreun legist care mănâncă salată de boeuf având un cadavru desfăcut pe masă, dar asta cred că-i numai în filme, în realitate n-am cunoscut pe nimeni.

Vaccinarea peste rând, de la obicei la legalizare

Așadar, odată ce m-am programat la vaccin, firesc să urmăresc să văd ce se mai întâmplă. Și arată ăștia la televizor cum se-nghesuie oamenii să le bage acu’ în braț, dovadă că vaccinarea e ceva ce populația vrea! Cozile sunt de fapt o dovadă că și la alții le e frică de moarte…

Bun, acum altceva. Apare știrea că se poate merge la vaccin și fără să te programezi! Adică la noroc. Dacă sunt doze în plus, dacă te-nghesui, dacă ai sânge-n tine și coate ascuțite, dacă șeful centrului a comandat cumva mai multe doze sau dacă rămân. Așa e știrea, adică așa se percepe, pun pariu că nici prezentatorul ei nu a înțeles dacă există o metodologie de vaccinare.

Vaccinarea asta peste rând are însă un cu totul alt sens. Posibilitatea ca să te poți vaccina fără să te programezi are schepsis și este făcută pentru piloși. Știți bine că nu vorbesc aiurea, înțelegeți că șefii de centre de vaccinare sunt și ei oameni, au și ei șefi, care șefi au neamuri, prieteni, etc., așa merg treburile în România și nu am motive să cred că s-au schimbat odată cu pandemia!

Nu vă vine să credeți că sunt cetățeni care fură startul ca să se vaccineze anti-coronavirus? Păi… un singur exemplu ar fi al primarului din Călărași. Dar nu numai aici, în România, asta se întâmplă peste tot în lume. Vezi Observatorul

În consecință, legalitatea vaccinării peste rând, fără să te programezi (la ce naiba o mai fi platforma aia și pentru ce s-a cheltuit cu proiectarea ei!?) nu este decât o transpunere în fapt a felului nostru de a fi, corupt și ticălos, unde șmecheria este mai importantă decât respectarea regulilor. Și acestea din urmă să le modificăm atunci când vrem și când putem…

Deci tuturor le este frică de moarte, indiferent de câți bani au în buzunar…

Obiectivul nostru este să jucăm barbut!

Acum, ar mai fi o chestie de frică, dar nu neapărat de moarte, ci mai degrabă este vorba de dorința de a-ți păstra puterea. Adică, de frică să nu piardă la următoarele alegeri, guvernanții par a fi dispuși să slăbească frâiele. Adică, zic ei, prefectul de București și după el s-au luat mai mulți, e cazul de relaxare a măsurilor de siguranță. Gata, putem merge la cinema, la teatru… la restaurant!

Nu știu dacă se ia decizia, chiar acum când scriu are loc ședința, dar nu asta este important. Ci faptul că discutăm despre asta.

Peste tot în lume, vreau să spun lumea civilizată, se caută soluții pentru înăsprirea măsurilor de siguranță, noi mergem la teatru! (Vreau să nu fiu înțeles greșit, că dacă ar fi vrut românii să meargă atât de mult la teatru până acum, apăi alta ar fi starea nației noastre!) Și chiar de teatru le arde oamenilor acum!? Nu, se discută (re)deschiderea jocurilor de noroc! Adică a păcănelelor și caselor de pariuri, am exagerat eu cu teatrul mai devreme.

Deci Centrul European pentru Controlul Bolilor sugerează țărilor UE să fie mai atente, mai stricte, că a apărut o nouă tulpină, una mai contagioasă, noi ne relaxăm. Să jucăm un barbut, mai facem un pariu și bem o țuică la restaurant. De ce să ne fie frică de polițaiul care linge afară vitrina!? Sau intră peste noi să ne dea amendă…

Adică noi suntem mereu în contratimp. Și nu doar fricoși de moarte, ci chiar tâmpiți! Asta este starea noastră…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*