Înşelătorii cu granturi, găinari și găinațuri…

teapa cu granturi
Pentru amatorii de granturi de la Guvern... o teapă prin intermediari începe de la 300 de lei! Depinde cât sunteţi de băftos...

Nu cred că doar acum apar șmecherii și țeparii, cred că este în firea noastră să fim receptivi la tot felul de bani veniți gratis. Fiecare dintre noi vrea bani moka. Nu cred că există cineva care să i se ofere „fonduri nerambursabile” și să zică du-te, băi, de-aici, eu vreau să muncesc, nu vreau nimic pe gratis. Eh, dacă tot există cineva care să zică nu la fondurile nerambursabile, apăi ăla este un prost!

Tentația este mare. Fiecare dintre noi ar vrea să primească, fiecare crede că este îndreptățit să primească bani și să nu dea nimic înapoi, fiecare se uită la marile exemple de români îmbogățiți fără să muncească, doar pentru că au fost șmecheri.

Și când ești în fața unor oportunități din-astea, sută-n sută, zici că de ce să nu fii și tu șmecher!? O dată-n viață!

Cum am spus, tentația este mare. Dacă alții pot, și tu poți! Însă lucrurile nu stau chiar așa. Vă zic eu că dacă pe alții i-au prins, or să vă prindă și pe voi, ăștia, țeparii! România este pe primul loc în Europa la fraude cu fonduri europene. Vezi raportul OLAF din 2019, pagina 13. (A dracului fatalitate! 13-le ăsta!)

Cum se miroase un găinar

Mi-am tot spus că voi căuta și să văd pe ce loc suntem la categoria de găinari!? Dar aici cred că este vorba de ceva mult mai sofisticat. Cred că e vorba de a defini noțiunea de găinar. Căci găinar, în România, ar putea însemna să furi hainele de pe sârma din uscătoria blocului. Probabil că în Italia, de exemplu, găinar ar fi ăla care fură un TIR. Mă rog, sper că ați prins ideea, de fapt și la găinari se dau diplome de excelență.

Găinarii de granturi

Bun. Deci, primesc acum vreo două zile un telefon de la o duduie cu voce caldă, care-mi spune că reprezintă o firmă nu mai știu care și că mă felicită, că sunt eligibil să primesc granturi de la stat pentru că am suferit de Covid-19. Adică nu că aș fi fost bolnav eu, în fapt, ci afacerea mea este în suferință de la pandemia asta nenorocită. (He! Ia uite, îmi zic eu, ce grijuliu este statul român!)

Ar trebui să știți însă că eu n-am încredere deloc în statul român, întotdeauna mă tem de o capcană, întotdeauna întreb, citesc, aflu, caut informații și-n altă parte când mi se pare mie că e ceva prea de tot. Când statul vrea să-mi dea sau să mă ajute… Sunt foarte circumspect în privința asta. Chiar dacă vreau bani moka și caut să mă conving că sunt chiar moka, dacă mi-i dă statul atunci e ceva ciudat.

Bun, să revin la tanti care-mi oferă un grant. Că dacă sunt interesat îmi trimite un mail să aflu toate condițiile. Ok, trimite, zic eu! Și o să mă sune mâine. Sună-mă, zic eu. Și încep să citesc mailul. Vă dau o captură de ecran ca să vedeți…

granturi bani gratis
captură de ecran cu mailul primit

Granturi și iluzii. La 300 de lei

Aș fi mincinos să nu spun că m-am gândit la niște bani de pomană! Dar, cum v-am zis, mi-e teamă de ăștia ca de dracu’, nu cred în bunăvoința statului nici să mă-mpuști. Iar dacă totul este real și trebuie să-ntocmesc vreun dosar, vreo documentație, atunci știu că munca pe care o depun și drumurile pe care le bat m-ar costa enorm. Astfel că, la urmă, să-mi spună că nu sunt eligibil, că s-au terminat fondurile, etc.

Hai să termin cu vrăjeala și să vă spun cum mi-am dat seama că e țeapă. Că știu că n-aveți răbdare.

Eligibilitatea

În primul rând chestia asta, că sunt eligibil să primesc un grant. Din ce știu eu, asta ți-o spune organismul, instituția, individul care-ți evaluează dosarul. Ei decid dacă meriți sau nu să sugi de pe spinarea contribuabililor de rând și tu să fii mai șmecher decât toți.

În fine, cred că tanti asta, care se semna consultant și spunea că a vorbit cu mine a compus un text, așa, mai general, astfel încât să fiu sigur că mă încadrez undeva și sunt eligibil. Deși mi-era dubios din start, nah, am zis să trec cu vederea, mi-am zis că e un fleac, tot sperând în sinea mea că a dat norokul peste mine!

Forma mailului

Păi, vreau să spun că de atâția ani de zile de când compun e-mailuri m-am prins că nu merită să pictezi textul. Adică un cuvânt cu roșu, altul cu bold, unul albastru și altul verde. Nu merită pentru că nu știi cu ce program citește destinatarul, prin urmare este foarte plauzibil să nu se vadă cum ai vrut tu. Și ți-ai pierdut vremea.

Apoi, zic eu, este o chestie de bun simț, de estetică, eu, de exemplu, n-aș alătura două texte de culori diferite, unul albastru și altul verde. Mi-ar zgâria simțul estetic. Nu se prea împacă această alăturare. Or, din acest motiv, că și pe alții i-ar deranja, nu aș trimite astfel de mailuri.

Greșeli de exprimare, ortografie k kuru

Eu sunt sensibil la chestiile astea. Adică după felul în care scrie cineva îmi dau seama câtă școală a făcut și dacă a fost elev la Miștocarii de Jos sau la Vălenii de sub Plapumă. Dacă apar dezacorduri, intru la idei despre inteligenția școlară a scriitorului. Nu zic, și eu greșesc, scriu repede și în grabă, am timp puțin și nu mai revin la corectură. Însă există greșeli care-ți arată structura ta. E greu de explicat, dar după atâția ani de scris și de muncă prin redacții  intuiesc când este o greșeală de fond sau una de formă.

În fine, felul în care era scris mailul m-a speriat. Dar fiind dornic de bani deampulea am zis că nah, nu toată lumea s-a născut Sadoveanu! (Apropos, ați auzit că pe interlopul Sadoveanu l-au capsat pe undeva prin America? Nu știu pe unde, nici nu-l cunosc personal să vă dau mai multe relații, i-au băgat niște gloanțe-n cap…)

Bun, am zis eu, dă-l dracului de scris, poate s-or fi grăbit și ei și-or fi greșit, poate nu-s chiar bandiți! (Mă fascinează ideea asta cu bandiții, după câte hacherisme apar la TV…)

Comision de înscriere

Jos, la capătul textului este un mesaj că ți de oferă trei pachete de consultanță, că tanti lucrează la firmă, nu e de capul ei și trebuie să semnăm un contract. Și acolo, cel mai mic comision de înscriere este de 300 de lei, după care un comision de succes de 600 de lei. Vă zic eu cum stă treaba asta. De aici am fost pe gânduri la modul cel mai serios, dar găbjeala e mai jos.

Partea asta cu onorariul de succes este cea mai parșivă chestie. Este o treabă avocățească la care nu ai cum să te opui. Ia gândiți-vă puțin. Păi dacă este onorariu de succes, pe care îl achiți doar dacă ai primit fondurile, nah, grantul, atunci treaba nu este sigură. Dar ei au primit banii pentru înscriere.

Avocații fac asta cel mai bine. Adică ei te taxează cu un onorariu. Dacă vor câștiga procesul îți iau onorariul de succes. Dacă nu, nu, că a fost jigodie judecătorul, că martorul reclamantului a mințit, că a apărut între timp o lege, ți se servește ceva ca să justifice insuccesul. Dar ei n-au lucrat degeaba, alt client la rând!

Aici, chiar dacă firma asta de consultanță există în realitate, ăștia care sunt intermediari și cer comision de înscriere de 300 de lei, cele mai multe șanse sunt să nu facă nimic. Nimik, nada, niente, nothing, rien du tout! Și ai dat banii și ai visat până te-a luat dracu că-ți plătești datoriile, că așa ți s-a spus că asta cu datoriile este o cheltuială eligibilă!

Napolitana de pe colivă!

Rar mă duc eu la înmormântări, și mai rar le mănânc coliva! Dar am fost la una unde pe colivă erau puse niște napolitane micuțe, așa, pătrate, ca un fel de crutoane. Mi s-a părut de prost gust și am zis că la mortul ăla nu mai merg. Eh, vreau să spun că partea asta care urmează mai jos este cea care m-a făcut să nu cred în ruptul capului că vin la mine acum 5000 de euro bani moka! Și m-am lecuit încă o dată, îi omor pe ăia care-mi mai oferă granturi…

Mă uit eu la adresa de mail a expeditorului. Un nume de domeniu cu ro, ia să-l verific. Să le văd site-ul. Nu!? O firmă de management care oferă servicii pe vreme de pandemie are un site. Acolo vezi toată documentația, acolo poți cere informații suplimentare, mă rog, acolo e totul.

  • site-ul nu există;
  • am verificat la ROTLD (registrul național de domenii) și site-ul aparține unei firme înființate anul trecut cu o adresă din Sebeș/Alba;
  • la aceeași adresă (un apartament de bloc) mai există o altă firmă înființată la începutul acestui an. N-am putut obține nicio informație…
  • serverele pe care sunt găzduite mailurile acestei firme, domeniul cu ro sunt la mama dracului, nu le cunosc, nu știu pe unde sunt, or fi prin Malaezia, n-am idee…

Prin urmare, când m-a sunat din nou, ca să mă-ntrebe când semnăm contractul, i-am zis să mă lase-n pace. Cum, domnul Bîtea, nu vreți bani gratis!? Nu, nu vreau și am închis.

300 de lei de la mine, 300 de la altul și de la alții și ăsta e doar pachetul minim…

Și, uite așa, m-am lecuit de banii moka!

PS: Nu dau datele exacte ale firmei și serverelor și adresa de mail și numere de telefon că să nu le ia poliția pe degeaba. Să lucreze și ei ceva…

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*