România măreață; cu Elena Lasconi și nomazii din Timișoara

romania si timisoara

(sau cine a deschis primul robinet cu apă versus ultimul stinge lumina)

Ascultam la radio în urmă cu câteva zile un interviu cu Elena Lasconi. Știți, protevista care a ieșit din jurnalism și a devenit primar la Câmpulung Muscel. Bravo ei, cred că pe merit a ajuns, că îi place, că pune suflet și acesta este motivul pentru care a fost aleasă.

Și spune ea la un moment dat că sunt în primărie oameni care nu vor să facă nimic! Absolut nimic și nici nu poate să-i dea afară. Că sunt baricadați în statutul funcționarului public, după contractul de muncă și de fapt după tot felul de chichițe. Ca să-i dai afară este foarte greu, chiar imposibil. Primărița de la Câmpulung Muscel este convinsă că nu poți să dai un funcționar din acesta afară, pentru că va câștiga în instanță!

Repet: Elena Lasconi a spus cu subiect și predicat că în administrație sunt oameni care nu vor (NU VOR!) să facă nimic. Și nici nu-i poți convinge să muncească, n-ai cum să-i dai afară, iar asta este o boală a întregii administrații publice! Or, ea, în acest fel, se luptă cu toată inerția birocratică, cu tot sistemul acesta.

Mai departe, zicea Elena Lasconi, tot ce s-a făcut înaintea ei în primăria din Câmpulung sunt lucruri care nu au absolut nicio legătură unul cu altul. Că nu exista nicio coordonare, că nu a fost nicio viziune în dezvoltarea orașului. Tot ce s-a făcut a fost doar ca să se facă, fără intenția de a colabora, de a pune un proiect în legătură cu altul. Cel puțin asta am înțeles eu.

Adică, altfel spus, dacă un jurnalist a concluzionat asta, înseamnă că la primăria din Cîmpulung Muscel chiar a fost un haos veritabil. Pe cale de consecință, în multe primării din țară a fost și este haos!

Inventatorii apei reci au fost din… (?)

Bine, a mai spus primarul o chestie care pe mine mai întâi m-a făcut să zâmbesc. Zicea la un moment dat că acolo, în orășelul acela din Argeș, este al doilea loc din țară unde a curs apa la robinet. După Iași! Și asta m-a făcut pe mine, într-o primă fază, aproape să râd cu poftă. Ia uite unde s-a inventat apa la robinet!

Marele schepsis este că treaba asta, cu cine a inventat apa caldă și cine a fabricat primul săpun, este o caracteristică a tuturor celor ce viețuiesc în țara asta. Toate neamurile din țara asta sunt convinse că sunt primii la ceva, iar acel ceva nu poate fi decât de civilizație, de măreție…

Suntem o țară de oameni măreți!

Opinia mea însă este alta. Eu cred că motivul pentru care Elena Lasconi a spus că la Câmpulung Muscel a fost introdusă apa potabilă înaintea unor orașe din Transilvania, de exemplu, este acela că ea vede altfel țara. Vede altfel România. Pentru ea România nu este ceea ce este, vorba marxistului, ci țara formată din Moldova și Muntenia, respectiv Principatele Unite, iar Transilvania e altceva.

Senzația asta a mea (și nu numai) că există două Românii vine mai mult din experiența mea de viață. Și mi-o întăresc chiar cei de acolo, din vechiul regat. Am studiat cât am găsit pe internet despre apa potabilă de pe teritoriul actualei Românii. Căci asta este un semn de civilizație, nu-i așa?

Sursele de informații credibile treceau sub tăcere avansul cronologic al rețelelor de apă potabilă din Transilvania și Banat. Se făcea vorbire preponderent de apa și instalațiile din vechiul regat. Or, ce înseamnă asta? O minimalizare a Transilvaniei și Banatului, așa văd eu. O negare a evidenței, cum doriți.

Vagabonzii României Mari

Bun, mie nu mi se pare atât de importantă disputa că prima fântână publică a fost la Timișoara sau la Vaslui, unde a fost prima stație de epurare a apei, primele servicii publice de alimentare cu apă, ci viziunea asupra României. Faptul că într-adevăr se vede că sunt două țări.

» Vezi „Alimentarea cu apă a Timișoarei” – Ilie Vlaicu, Ioan Hațegan

Revenind la interviul cu Elena Lasconi, aceasta spune că viitorul Câmpulungului va fi turistic. Aceasta este viziunea, acolo trebuie să se ajungă peste zece ani. Dar trebuie rezolvate mai întâi probleme de poluare pe care le are de la fosta fabrică ARO. Și că scopul administrației din Câmpulung ar trebui să fie clar acela de a atrage nomazii internetului. Să locuiască acolo.

Știți cine sunt nomazii aceștia ai internetului, nu-i așa? Sunt acei oameni, în marea lor majoritate tineri, care lucrează de acasă. Pe care-i doare la bască unde stau, unde locuiesc, lor le trebuie un laptop, o masă și un scaun. Ba, mai mult, ajunge doar laptopul. Are idei doamna Lasconi. Idei bune. Păcat că nu sunt mai mulți oameni ca ea. Am auzit că i se spune „femeia de milioane”. Probabil că-și merită din plin apelativul.

Însă, acum, intervin eu și vreau să spun că nu-mi închipui un nomad să se ducă la Câmpulung. Un nomad din România nu va sta nici la Câmpulung, nici în altă parte din România. Eu cred că nomazii la care se referă doamna Lasconi vor fugi cât de repede pot. Pur și simplu nu vor România.  Poate veți spune că am o gândire sumbră, negativistă, ce mai, de rahat conspiraționist!

Opinia mea este că un nomad al internetului, un om care trăiește din munca pe calculator, și trăiește bine, nu are de ce să stea în România! Mă rog, nu în cea actuală, dar eu nu văd o schimbare esențială a țării în viitori 10-20 de ani…

Cunosc nomazi din aceștia. Nomazii mei vin acasă, la Timișoara, stau o vreme și iar pleacă. Se întâlnesc cu alți nomazi din toate colțurile țării. (Adică din Principatele Unite și Ardeal și Banat). Pleacă și stau împreună în Africa, Asia…. Dar, în niciun caz nu ar putea să stea la nesfârșit aici. Nu mai vor. Nu au nimic care să-i atragă la ceea ce noi, generațiile mai vârstnice spunem „acasă”. Aceasta este societatea modernă românească. Una din care pleacă cine poate. Ultimul stinge lumina. 

Nomazii internetului nu vor România. Nu cea de azi, poate cea de mâine…

web design si SEO Timisoara